În Azerbaijan, la fel ca în Turcia și în împrejurimi, băutul ceaiului(fierbinte și neîndulcit) e sfânt.
Nu ești gazdă bună dacă nu le pui musafirilor în față tava cu armudi, adică paharele în formă de pară. De ce acest contur? Teorii sunt multe, practica e foarte ușoară: ceaiul nu trebuie să se răcească dintr-odată. În timp ce în partea de sus a recipientului lichidul capătă o temperatură suportabilă, a cea de-a doua jumătate ceaiul rămâne cald. Mai o tacla, mai o sorbire, băutorul e mulțumit.
Atât de mult ceai se bea încât băutura are limbajul ei secret. De exemplu, când părinții fetei la care au venit pețitorii sunt de acord cu mirele, servesc ceaiul îndulcit. Când e amar, se știe că cererea le-a fost respinsă. La ce bun atâtea cuvinte?
Compoziția din imagine, intitulată Cele șapte frumuseți, e opera lui Nail Alakbarov. Se află la Baku, în Icheri Sheher, centrul vechi al orașului.
S-ar părea că la Baku, din orice unghi ai face o fotografie tot prinzi o bucăţică de flacără în ea.
RăspundețiȘtergereMie mi se pare chinuitor băutul ceaiului astfel: pentru cititorii care poate n-au văzut în realitate, paharele de care zici sunt duble în volum faţă de cele de ţuică de la noi. Un adevărat chin să bei aşa, dar poate e un semn de zgârcenie: psihologic, ai băut "trei" pahare de ceai, deşi cu greu ajungi la vreo 150ml.
Să/mi spui cât de concentrat era ceaiul în Turcia pentru că mie, după un asemenea păhărel, mi/a fugit somnul! Dar frige, nene, o tortiță mică nu îi puteau pune?
RăspundețiȘtergereuitasem: ceaiul parfumat care mi-a plăcut mie avea cimbru!
RăspundețiȘtergerehmmm... nu pot sa beau ceai si pace! nush, nu-mi place, nu pot, mi se face rau de la el.
RăspundețiȘtergereA, nu contest ce spui. Şi minusculele cafele italiene sunt mai tari decât cele lungi, americane. Dar pentru mine ceaiul este complet diferit (ca filozofie a băutului) de cafea, aşa cum berea se bea altfel (şi în alte cantităţi) decât vodka.
RăspundețiȘtergereFrige din acelaşi motiv: zgârcenia. Încerci să bei, te arde, pui păhărelul jos, mai pălăvrăgeşti un pic, mai încerci o dată, iar îl pui jos etc. Trece o jumate de oră şi tu ai băut un păhărel, după care te ridici politicos şi pleci. Gazda e fericită.
Un ceai natural, care-mi place mult: rooibus pur, fără arome, după care arunci în ceainic câteva bucăţele de coajă de portocală sau lămâie (pe care o uscaseşi strategic pe hotă). (Am în permanenţă asemenea rezerve de coajă de portocală într-un borcănel, că nu se ştie cum intru-n sevraj şi trebuie acţionat repede.)
RăspundețiȘtergereZazuza, rușine, rușine, de trei ori rușine! Cum ți se face rău? Te rog detaliază. Ce tip de ceai ai băut, în ce context, care sunt mirosurile tal epreferate. Vreau să găsesc ac de cojocul ceștii tale! Cafea?
RăspundețiȘtergereMi-am amintit de mama unei prietene (alături de care ambalam ceaiuri pentru o anumită prăvălie). Ne povestea că, spunându-i unei cunoștințe despre toate ceaiurile care există pe lumea asta, persoana a întrebat:o ”și, când simți atâtea arome nu ți se face poftă?”. Mama prietenei mele: „ba da, mi se face poftă și pun repede de o cafea!”
Mie îmi place roiboos curat și basta. Și ceaiul verde japonez făcut cum trebuie (chiar contează). Și ceaiul de tei, câteodată. Mate când mă doare capul.De fapt, aș bea mai degrabă un ceai la temperatura camerei decât un pahar cu apă. Încă nu umblu cu termosul după mine dar și când oi găsi unul care să nu mă otrăvească (circulă niște teorii acum de numai!) să mă vedeți!
RăspundețiȘtergereHai, domnule A. (Ahmed?) zgârciți? ei AU și îți dau!
RăspundețiȘtergereȘi nu, espresso ristretto nu are mai multă cofeină decât o stacană de cafea la filtru:
RăspundețiȘtergerehttp://coffeechemistry.com/index.php/News/Caffeine/caffeine-content-in-espresso-vs-drip-coffee.html
Nici eu nu spun că are mai multă cofeină. Spun doar că e mai tare, în sensul efectului simţit de consumator. Iar explicaţia e simplă: stacana de un litru se bea lent, în câteva ore, ceea ce duce la o asimilare lentă a cofeinei, în timp ce un espresso se bea repede (fiind mic) şi duce la o asimilare bruscă a aceleiaşi cantităţi de cofeină - un fel de şoc pentru organism.
RăspundețiȘtergereDespre zgârcenie glumeam, desigur. De avut ştiu şi eu că au, nu sunt însă convins că şi dau. Am citit mai multe relatări de călătorie prin Asia Centrală şi punctul comun al tuturor era cât de antipatici sunt azerii şi cum îţi cer bani (dacă te-au găbjit că eşti străin, deci "cu bani") pentru orice bagatelă, inclusiv pentru mici amabilităţi care ţin mai mult de politeţe, civism sau empatie.
Ceaiul verde mi se pare mizerabil, dar poate n-am avut eu noroc în viaţă. Cel negru mi se pare însă minunat. Încă n-am încercat alb, asta-i una din marile mele curiozităţi.
Eşti sigură că mate-ul funcţionează în sensul eliminării durerilor de cap? Eu până acum doar cu aspirină am reuşit să mă dreg, dar m-aş bucura să găsesc ceva pe bază de plănţi.
A. (Aliyev?!) eu am spus, in al doilea comentariu, „concentrat” in sensul facut cu mai multe frunzulite si continand mai multa teina. Or fi vrand dumneaor sa scoata bani din orice, dar daca uiti sa te tocmesti, platesti.
RăspundețiȘtergeredespre politete, o sa postez un exemplu despre cum interpreteaza (mai multe persoane intalnite de mine in trei zile) politetea. Cand voiam sa ii iert, mi-am mai luat un bobarnac azer online. ma gandesc la razbunare crunta.
In cazul meu, mate functioneaza pentru durerile de cap.
Eu nu i-am gasit chichirezul ceaiului alb (in afara de faptul ca da insomnie)
nush cum sa explic, ma ia un fel de lesin de la stomac :)). am incercat si ceaiuri de fructe, si de tei (haha), si verde (cat pe ce sa nu mai dorm), cu ala negru cu un pic de lapte sa ziiiiiiicem ca mai e o sansa. cu ceaiul e la fel cum e cu orezul cu lapte: il mestec fara sa il pot inghiti :)). cafelei in schimb, ah, i-as putea scrie ode si romane de iubire!
RăspundețiȘtergereCafeaua cum o bei? Chiar mă interesează ce crezi. Am cunoștințe care nu beau ceai pentru că li s-a inculcat ideea că e pentru bolnavi.
RăspundețiȘtergereEi, dacă tot s-a încălzit conversaţia: vi s-a întâmplat pe bune să nu puteţi dormi de la ceai? Eu pot bea stacane întregi seara (şi mie îmi plac tari) şi tot dorm buştean. La fel şi de la Coca-Cola (atunci când beau, o dată pe an). Nu înţeleg cum stăteau treji călugării ăia budişti din cauza ceaiului verde (poate era foarte concentrat? ştiu că japonezii încep prin a bea un fel de pastă de ceai, şi abia apoi lichidul). Cafeaua nu ştiu, mi se pare periculoasă - am tras o spaimă cumplită când mi-a luat-o inima la galop şi mi s-a urcat în gât după o singură înghiţitură. Băutura dracului, vă spun! Mate am încercat şi mi s-a părut că avea un gust cam de iarbă, la fel ca ceaiul verde. Şi închei repetându-mă: păzea, staţi departe de cafea! Cafeaua ucide!
RăspundețiȘtergereA.(Akhram?): am impresia că dumneata fierbi ceaiul și distrugi teina. Roiboos nu dă insomnie, de aceea după-amiaza din acela beau, iar ceai verde o singură ceașcă în prima parte a zilei, făcut cu apă care n-a apucat să fiarbă și în ceainic preîncălzit.
RăspundețiȘtergerePasta de ceai cred eu că se face cu pulberea de ceai verde, macha, acolo nu mă bag decât rareori(odată am făcut „ciocolată” verde!) pentru că după multă cafea, acum niște ani buni, am învățat și eu ce înseamnă palpitații. Vai ce amintiri! eram figurantă la TN din Tîrgg Mureș și eram în turneu la Festivalul Național de Teatru, la București. Am călătorit cu trenul de noapte, în loc să dormim am râs toată noaptea de un clarinetist din Filarmonică, beat, care voia să o seducă pe doamna pianistă. O nebunie melidioasă clătinându-se pe picioare!A doua zi ne-am menâinut în viață cu cafea la filtru (am băut așa ceva?!) și apoi cu spaima că puteam face infarct.
nope, n-are legatura cu bolnaveala, ca nici cand eram mica nu-mi vara mama pe gat ceai. oh, wait! cred ca descoperim aici ceva: nici familia parinteasca, nici asta de acuma nu se da in vant dupa ceai. pur si simplu eu gasesc ceaiul fara... personalitate. cafeaua mi se pare sexi, ceaiul nu. cafea cu lapte si zahar dimineata, spre dupa-amiaza tolerez si alte variante mai putin dulci si ceva mai batzoase. cred ca de fapt ceaiul ma plictiseste, asta trebuie sa fie! (si-apoi traiesc la Viena, daca nu iubesti cafeaua aici, atunci unde? hahaha)
RăspundețiȘtergereLa Napoli!
Ștergereah, eu palpitatii n-am de la cafea (ma opresc cu bautul la max. 4.30 dupa-amiaza si nici nu exagerez cu cantitatile, ca doara e cafea, nu apa - apropo, sunt dependenta de apa, asta am constatat! daca nu beau cei 2 litri intru intr-un fel de sevraj deshertic asa...), dar am avut de la ceai verde si de la nervi/emotii, desigur.
RăspundețiȘtergereAaaas, eu nu beau cafea cand beau ceai si nici invers! La 2-3 inchei cu teina/ cofeina( ca sa adorm la 11)
ȘtergereHopa, se pare că am lipsuri! Como se hace ceaiul fără a hierbe agua? Eu o fierb, o las să se liniştească un pic şi apoi o vărs peste frunzele de ceai. Cred că asta se cheamă "infuzie", nu? Există altă procedură mai bună? Care-i chestia cu ceainicul preîncălzit? (Ce mă şucăreşte e că trebuie să aştept jumătate de oră să se răcească pentru a putea pune zeama de lămâie.)
RăspundețiȘtergereRooibos ştiu şi eu că nu dă insomnie, de fapt rooibos nu dă nimic.
Roiboos da placere si antioxidanti
RăspundețiȘtergerestai cu urechea pe ceainic si cand se aude sssss opresti. altfel oxigenul din apa se...lapsus termen in romana. in engleza e „deplete”
Nu, nu. Pur şi simplu refuz să accept. Dacă prin fierbere se epuizează oxigenul din apă (H2O), atunci:
RăspundețiȘtergere1) rămâne de izbelişte o sumedenie de hidrogen, ceea ce înseamnă că realizăm electroliza apei la aragaz, fără prefixul "electro-"; mă pregătesc să anunţ rezultatul şi să încasez meleonul Nobelului pentru chimie;
2) hidrogenul rămas de izbelişte deasupra ibricului va exploda în prezenţa oxigenului din aer şi a flăcării aragazului; toţi care fierb apă înseamnă că au murit dăjea. Inclusiv eu. Salutări de dincolo de mormânt! Mai stai mult, sau vii şi tu?
mergi prea departe. Doar de ciuda ca nu stii sa bei un ceai verde.
RăspundețiȘtergeremai ia alte explicatiuni de aici
http://blog.mightyleaf.com/bubbles-and-steam-boiling-water-for-tea/
am mancat o bomboana cu ceai verde acum 5 minute.
După experimentare, raportez: ceaiul alb este precum cel verde, doar că-i alb. Şi m-am potcovit şi cu 150 grame, al naibii!
RăspundețiȘtergerela gust da, dar e mult mai puternic! atenție la insomnii!
RăspundețiȘtergere