O adevărată plăcere să ajungi pe străzi nebătute de turiști, în Baku!
Cum partea primenită pentru musfarii străini nu e chiar mare, o bună parte din zilele pe care le-am petrecut în capitala Azerbaijanului a fost, de voie sau nu (vă amintiți că eram în căutarea unui muzeu pe care nu l-am găsit, nu?), petrecută umblând brambura.
Dar cum altfel aș fi putut vedea ce frumoase sunt cărucioarele din care se vând fructe pe stradă?
Cum
să fi numărat pisici jigărite despre care nu știu nici acum dacă au
casa lor, cum să miros, altfel, pești pescuiți cine știe de către cine
și când anume vânduți în gang de femei cu batic?
Cum altfel să aflu că e nevoie doar de puțin timp și de două scaune
pentru ca să se încingă o partidă, două, trei de nərd (table)?
Cum să aflu că doar turiștii cer cafea în localuri, când peste tot, pe străzile lăturalnice se bea ceai și iar ceai?
În Iran, "ceainărie" este "ceaikhane" ("kh" e "h" gutural): literal, "casa ceaiului". La noi, mănânci peşte la "cherhana". "Casa peştelui", poate, via limba turcă?
RăspundețiȘtergereDeci, dacă eşti "nerd" joci table!
La Istanbul pe stradă nu se vând peşti, ci scoici proaspăt pescuite din apa Bosforului (străbătută de vapoare înţesate de turişti şi localnici, care lasă irizaţii minunate pe suprafaţa-i). Dacă gustul de motorină vi se prea puternic (ce mofturoasă sunteţi!), stoarceţi mai multă lămâie (e inclusă în preţ).
Şi la Baku au ajuns balerinii ăştia femenini, sau cum li s-o spune! Converşi ai văzut?
nu am vazut conversi, balerini si blugi stramti da.
RăspundețiȘtergereHmm, presimt ca in realitate pisicile conduc orasul!
RăspundețiȘtergere