Cocoși, Transilvania și Mexic

Să nu care cumva să-i acuzați pe ardeleni că se dedau la lupte de cocoși! Bietele înaripate care domină vocal și cum le mai e rostul curțile oamenilor pot avea un destin tragic chiar și fără spectatori.

Duminica trecută, după slujba de la biserică. Prânz. Să ne fie de bine. Ce e cu firimiturile astea? La găini cu ele!

Cot cot, cot cot, și cocoșul? Unde e cocoșul? Căutări. Niciun martor care să audă ceva. Nicio pană, niciun fulg care să rămână după vreo posibilă întâlnire cu vulpea. Sau cu lupul. Cocoșul a ajuns salată boeuf (sic!), supă și rasol. Bun. Coq au vin mai puțin pe alte plaiuri. Era tânăr, abia își schimbase vocea. La Ocna Mureș, duminica, cocoșii dispar.

Dar și
în Mexic: Moreno Gallo (cocoș, în italiană) se afla, tot duminică seara, la Forza Italia- un restaurant din Acapulco. Îi lipsea, poate, atmosfera de acasă. Sau poate avea de încheiat niște afaceri. Poc, poc! Niște gloanțe. Răzbunare, cine știe? Moreno Gallo e cunoscut nu doar în Italia, unde își avea (da, la trecut) rădăcinile ci și la Montreal, unde Mafia are niște frumoase încrengături, și de unde, după niște ani petrecuți după gratii, omul a fost expulzat. A ales Mexicul.

Care e, de fapt, povestea cu cocoșul roșu?