În afară de faptul că nu consum alcool, deci șansele să mă accidentez din vina mea sunt considerabil micșorate, m-am trezit ieri în timp ce mărșăluiam pe străzi cu o durere ascuțită în genunchi.
Ajung acasă: o mică vânătaie. E clar: au venit peste noapte hoții cu ciocănelul la rotula mea sau m-au ajuns blestemele lu' tanti de la colț care nu, nu cerșește, doar se apropie de geamul mașinilor să salute și dacă nu-i răspunzi te înjură românește.
Nu cobor geamul să-i răspund cu una mai țifrașă pentru că fetița din casa aceea cu zeci de copii despuiați de pe strada Sinaia (Tg. Mureș) îmi e și acum în minte: eu treceam pe sub casa ei, în drum spre balet, ea îmi zâmbea de sus. Odată mi-a zis, cu un zâmbet amenințător, le köpnek! (te scuip). I-a zis mama două înapoi de s-a retras.
Stau cu bandajul elastic, cu gheață 10 minute din oră în oră și ce mai spune ask.com. Poate ar fi cazul să fredonez și asta.
http://www.musickit.com/resources/tonychest.html |
Aseară m-am tăiat la arătătorul stâng (cu unghie cu tot) în timp ce crestam niște castane pentru pus la cuptor. Viața e frumoasă.
Ah, am căzut iar în patima biografiilor: în weekend am ras-o pe cea a Orianei Fallaci, scrisă de Cristina de Stefano, iar acum, cu un picior în sus, citesc despre viața lui Francesco, un Papă al oamenilor (Evangelina Himitian).
"Hollywood: Fallaci îl cunoaște pe Jean Negulesco,
un fost refugiat român care înainte era pictor la Paris, iar acum e
unul dintre cei mai mari regizori ai momentului. Ca să-și amintească în
fiecare zi că e bogat, cumpără compulsiv opere de artă".
Acesta este un blog, nu altceva.
Bine-i să mai răsfoiești câteodată blogurile. Uite, despre doamna Fallaci asta chiar nu știam nimic, deși se pare că a fost o jurnalistă celebră și cam necruțătoare cu politicienii.
RăspundețiȘtergereMulțam fain, o să aprofundez. :)
Eu am cunoscut-o după 11 septembrie, pentru articolul devenit apoi carte Mania si orgoliul (asa a fost tradus/a la noi). Apoi toate ziaristele italience pe care le cunosc spun ca s-au apucat de meseria asta multumita ei. Cautand sa vad ce exista disponibil pe internet in limba romana, vad ca in 1981 i-au publicat in romana Daca soarele moare!
ȘtergereCam neplăcute accidentele tale, sper să te restaurezi repede.
RăspundețiȘtergereO s-o gugălesc pe Oriana Fallaci să văd și eu ce-a scris atunci. Noroc cu tine că mai află omul una, alta.
'Daca soarele moare' am citit-o pe cind aveam 14 ani, mi-a placut la nebunie.
RăspundețiȘtergereInca o dovada ca pina si fascistii au talent uneori.
Helău, care fasciști? Oriana Fallaci a fost partizană cu părinți partizani etc.
Ștergereda´ la italieni nu-s aparate din alea de crestat castanele? noi ne-am luat unul si ne-am salvat deshtele :))
RăspundețiȘtergereBa chair la fierăria de la parter! Dar dacă așa avea câte un mic dispozitiv pentru orice fruct și legumă îmi trebuie un apartament-bucătărie lângă ăsta de aici!
Ștergereaha, deci a se subintelege ca de fapt te tai la deshte masiv, nu? ,))
ȘtergereNu, doar ca frica aluia de canta des la pian e ca se taie. Si apoi daca pun un mar la copt vreau sa- i scot cotorul cu cilindrul, ca sa pun niste nuci si stafide la mijloc
ȘtergereSau ca se taie, sau ca face entorsa - si atunci, bietul om nu merge nici la ski, nici la patinaj.
RăspundețiȘtergereLa Paris am facut baietzilor mere coapte asa: scos cotor 75%, cu CUTITUL, ca nu aveam gadgetul-cilindru - ca sa nu curga 'bunatatea' in tava. Am pus cite 1 gr de zahar brun candel in fiece mar si nitzica scotzshoara. am vrut sa pun si calvados, da Calin mi-a zis ca dau foc la apartamentul de functziune al dlui Director. In timp ce dl. Director insushi ridea si imi zicea sa dau cu alcohol. Io, fata din Romanica, invatzata sa respect bunul omului si sa fiu prudenta, nu am pus. Da sa stii ca 1 strop de ceva alcoholic nu poate decit sa-i deie caracter. Sper ca fetele de aici o sa ma sustzina!