banane, roboti si vanzari. zi cenusie la Roma

Care să fie limita maximă de cofeină pe care trupușorul meu o poate absorbi în fiecare zi, fără ca inimioara să danseze rumba? (Diminutivele sunt din cauza numelui meu de familie, nu are a face că am locuit în Mexic unde acușica e ahorita sau chiar invers.)

Afară-i un cer cenușiu ca după-amiaza de pe afișul spectacolului organizat destul de des, până să plec eu din orașul natal, la Teatrul Național (sau să fi fost la sala facultății de actorie?): Szürke délután spunea, așadar, bucata de hârtie de pe care mai puteam citi, în treacăt, și numele a patru actori, al unui regizor, asistent de regie, regizor tehnic și cine mai are dreptul să fie cunoscut de către trecători.

Vecina de la trei vrea
cu orice preț să-mi vândă câte ceva: de exemplu un tratament de înfrumusețare a tenului făcut de soțul ei, dentist. Da, criza, sărăcia, dentiștii se specializează pe te miri ce.

Mașina de cusut funcționează de minune, nu-i cer să se uite la ea. Dacă nu vreau să fiu trandafirie-sănătoasă la chipu-mi luminos, poate doresc un robot de bucătărie (cu nume urât: bimby) care mi-ar da mai mult timp liber, când eu tocmai asta iubesc la gătit: zenul statului cu fața în cărpător (fund de lemn, o, da!) în timp ce lacrimile scaldă ceapa tăiată fin- fin (nu solzișori sau julienne), ce îngroapă dureros degetul sângerând în urma trecerii cuțitului nu tocmai bine ascuțit.  Exercițiul de voință în  fața boabelor grăsane de orez care așteaptă la 5 minute, nu mai puțin, un polonic de supă caldă, ca să iasă risotto (ia uite că nu articulez românește substantivul acesta comun italian!) ca la cartea nescrisă a bunicilor italiene. Toate astea și nu un rapid apăsat de buton fac din bucătărie o plăcere și nu o corvoadă.

Dar vă scriu pentru că am răscolit în maldărul virtual de fotografii și mi-am dat seama că nu v-am spus ce revelație am avut eu cu ani în urmă: bananele nu cresc în copac.

În imagini, de la flori la fructe, niște bunătăți la care, voi cei de vârsta mea, poate, continuați să vă gândiți cu duioșie. Da: de aici vin bananele, nu de pe dulap, din ziar, nu de pe sub mâna destul de scurtă a tovarășei de la Alimentara.

Banane neculese

Zilele trecute am făcut un chec cu banane. Fără roboți.